Când dinții te părăsesc…

dr-aristide

…îți pui alții noi și mai frumoși! Bineînțeles, veți spune probabil că nimic nu se compară cu originalul și vă aprob. Există însă situații când ne vedem nevoiți să ne adaptăm unor circumstanțe mai puțin plăcute și de multe ori neprevăzute.

Încă de când eram copil aveam probleme cu dinții dar în special cu gingiile. De fiecare dată când mă spălam pe dinți, gingiile îmi sângerau și îmi amintesc că și după ce dinții de lapte au căzut iar în locul lor au crescut dinții „puternici”(denumiți așa popular, însă nu pot spune că în cazul meu își merită apelativul), gingiile mele erau la fel de sensibile. Neobișnuit de sensibile.

În adolescență, datorită unor carii, făcusem o vizită dentistului din apropiere. Un tânăr fără prea multă experiență, însă pentru câteva plombe nu mi-am făcut prea mari griji, mai ales că auzisem că ar fi un dentist bun. I-am pus și câteva întrebări legate de problema mea cu gingiile, primind răspuns de la el că cel mai probabil mă confrunt cu o banală gingivită și că nu ar trebui să îmi fac prea mari griji. Mi-a recomandat o pastă de dinți pe care, trebuie să recunosc, nu am folosit-o prea mult timp după aceea.

Anii au trecut, a urmat perioada studenției iar apoi primii ani de încercări în a-mi găsi un job potrivit și de a-mi construi o carieră, iar dantura nu a mai constituit o prioritate, fiind neglijată.

Și uite așa, din comoditate dar și din lipsă de timp câteodată, au trecut mai bine de 10 ani de când îmi făcusem ultimul control dentar. Poate că ar fi trecut și mai mulți, dacă nu mă apuca o durere cumplită într-o seară geroasă. Mai avusesem dureri și înainte, însă analgezicele păreau a-și face treaba.

De data aceasta durerea a fost acută, văzându-mă nevoită ca a doua zi să mă prezint la medicul dentist. Deși ar fi trebuit să mă aștept, nu mică mi-a fost mirarea când acesta m-a anunțat că unele dintre măselele mele sunt irecuperabile, văzându-se nevoit să apeleze la extracție.

Dacă extracția în sine nu a reprezentat o problemă atât de mare, greutățile aveau să vină apoi, când în lipsa măselelor îmi era foarte greu să mestec.

Dentistul mi-a recomandat un implant dentar, iar pe măsură ce îmi oferea mai multe informații despre acest lucru, realizam că nu am o altă variantă.

Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin teamă. Eram conștientă că acest moment, în care dinții mă vor părăsi, va veni la un moment dat. Nu mă așteptam însă să fie atât de devreme. Ce-i drept, am și favorizat procesul prin greșelile mele…

Domnul doctor mi-a prezentat opțiunile și mi-a oferit informații despre mai multe tipuri de coroane dentare. De data aceasta eram determinată să aleg cea mai bună și mai sigură opțiune pentru mine și gura mea.

După ce am cântărit avantajele și dezavantajele, m-am informat pe Internet, la prieteni dar și la specialiști, am decis că am nevoie de o coroană zirconiu.

Am considerat că era cea mai potrivită pentru mine, iar dentistul părea a fi de aceeași părere. Acum, după mulți ani de la acea hotărâre, pot spune cu mândrie și ușurare că am luat decizia portivită.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *