Desertul, intre capriciu si stare

Sunt oameni – si eu mai numar printre ei – pentru care o masa are sens numai daca este incununata de savoarea unui desert delicios, ale carui arome sa se sparga si sa se imprastie pe cerul gurii – explozie de gusturi. Mi-e greu sa aleg unu desert favorit. In functie de stare, mai mult decat de orice altceva, prefer fie crema fina de ciocolata amaruie care sa ma duca cu gandul la iubiri intense, fie fructele usor acidulate si stropite cu sirop de zahar parfumat – care ma duc cu gandul la o racoroasa zi de primavara, fie frisca planturoasa, ale carei atingeri moi si senzuale imi inunda simturile si ma fac sa tresar de placere, fie deserturile exotice – atunci cand ma simt visatoare – care sa ma poarte intr-o fantastica calatorie in timp si spatiu.

motiko

Recent descoperitul desert de lux Japonez de la Motiko m-a facut recent sa visez cu ochii deschisi la vechia Japonie, la traditiile si simbolurile acesteia, la bucataria sa atat de migaloasa si de speciala, mai ales privita dintre Europa. Deserturile moti sunt, de fapt, prajituri in crusta de orez, cu diferite umpluturi, a caror reteta s-a pastrat intacta de 500 de ani.  Inclusiv modul lor de a fi consumate este unul special. Se cumpara congelate si se savureaza la 15 minute dupa aceea, atunci cand textura acestora este una elastica. De asemenea, pot fi pastrate timp de 12 ore la o temperatura de 7 grade, insa, pe masura ce trece timpul, si calitatile gustative ale acestora se diminueaza.

Uneori, insa, recunosc ca prefer doar o cafea. Simpla sau cu lapte, amara sau dulce. O cafea pe post de desert, de ce nu? Aroma ei imi trezeste simturile si-mi curenteaza reteaua neuronala.

Cum spuneam, fiecarei stari ii corespunde un desert, o savoare, o imagine, o clipa, un sentiment, o clipa furata eternitatii.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *