Ne ajutam semenii?

Cred in umanitate. In faptul ca, in ciuda vitezei tot mai mari a vietii si a egocentrismului tot mai accentuat, oamenii nu si-au pierdut aceasta trasatura fundamentala a propriei fiinte. Cred in nevoia de a te face de folos si de a-i ajuta pe ceilalti. Pentru unii dintre noi devine vocatie, pentru majoritatea ramane in stadiul incipent, dar activ si, pentru altii (putini, sper), fie modalitate de autopromovare, fie pretext de imbogatire rapida. De la simplul gest de a oferi haine, mancare sau alt gen de ajutor unor persoane aflate in necesitate, pana la organizarea sau sustinerea de actiuni de caritate mai ample, fiecare gest are importanta sa. Cu cat este mai mare implicarea fiecarui insa, cu atat cresc sansele ca problemele celor pe care ii ajutam sa se rezolve.

Este insa o diferenta sensibila intre a ajuta si a da de pomana si sunt convinsa ca ne lovim deseori de aceasta intrebare cand ne iese in cale cineva cu mana intinsa. Oricum, cersetoria nu este incurajata si, daca nu ma insel, in curand se discuta scoaterea sa in afara legii; oricum, nevoiasii nu prea cersesc. Sunt, in genere, mai retrasi si mai discreti.

Astfel, exista mai multe modalitati de a te folosi de umanitatea celor din jur in alte scopuri decat cele declarate:

– cei care pretind ca au probleme finaciare grave, sunt bolnavi, nu au casa si nici posibilitatea de a-si castiga prin munca traiul (un exemplu recent ar fi cel al bloggeritei australience Belle Gibson care a pretins ca s-a vindecat de cancer in faza terminala prin alimentatie sanatoasa, adunand donatii in valoare de cateva milioane de dolari)

– cei care pretind ca vor sa-i ajute pe altii si organizeaza actiuni caritabile (sau chiar infiinteaza ONG-uri) in scopuri false, iar banii si-i insusesc

– cei care au bani si isi ajuta semenii intr-un mod demonstrativ, in ochii mass-mediei pentru a-si atrage simpatie si a-si construi o imagine buna (de obicei, vedetele sau parvenitii); pentru ca este important si cum oferim acest ajutor, daca primirea sa este conditionata de umilirea in public a celui care primeste, atunci valoarea gestului este anulata

E drept ca nu este usor sa recunosti aceste false intentii. De obicei, cu cat sumele pretinse sunt mai mari, cu atat sunt imbracate in povesti mai credible, lacrimogene (pe principiul „mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana” replica din cunoscutul film romanesc „Filantropica”) si insotite de „documente” care atesta respectivele probleme. De aceea, inainte de a ajuta este bine sa te informezi si din alte surse, sa verifici daca ceea ce afli la prima mana descrie o situatie reala sau nu. Din pacate, din cauza acestor escroci (mai putin ultima categorie, ei sunt doar circari), de multe ori evitam sa fim de ajutor si oameni care au intr-adevar nevoie de noi sufera in continuare. Sau chiar mor.

Pe de alta parte, in ultimul tip audientele se cresc la televiziune prin prezentarea cu lux de amanunte (uneori exagerate sau gresit documentate) a diverse cazuri sociale, in cadrul unor emisiuni de calitate indoilenica. Conteaza insa ca oamenii respectivi sunt ajutati, chiar daca si in acest caz este vorba tot de un circ mediatic (menit sa atraga bani din reclame).

In alta ordine de idei, cum traim in epoca tehnologizarii, este mult mai simplu sa ajutam asa: comod, din fotoliu, donand bani prin SMS sau transfer bancar.

Important este si in aceste cazuri, ca in toate, ca banii sa serveasca unei cauze reale.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *